Marți, 31 Ianuarie 2023

Completați acum formularul și primiți până la 9:30am pe email și telefon informațiile terapeutice gratuite despre imunitate scăzută și rețeta de tratament eficient pentru această afecțiune!

  • Completați a@a.com dacă nu aveți email
  • Veți primi un SMS când este gata aici

Corpul nostru este un univers biologic în care numărul bacteriilor, ciupercilor şi paraziţilor este mult mai mare decât numărul propriilor celule din organism. Pentru menţinerea sănătăţii este necesar un echilibru între celule şi invadatori. De aceea, celulele trebuie menţinute sănătoase şi sistemul imunitar trebuie să fie puternic. Celulele devin sănătoase prin respectarea regulilor de alimentaţie, eliminarea factorilor nocivi: poluare, radiaţii etc., buna circulaţie a sângelui, odihnă şi gândire pozitivă. O alimentaţie încărcată, stresul sau medicamentele aduc prejudicii sistemului imunitar. Astăzi remediile pentru imunodeficiență sunt cu adevărat eficace! Sistemul nervos (important este hipotalamusul) controlează tot organismul, deci şi sistemul imunitar. De aceea trebuie asigurat echilibrul lui. În caz de început de stres, creierul determină suprarenala să secrete adrenalina, care nu afectează în sens negativ sistemul imun (îl stimulează). Dar la stres puternic, prelungit, pe care nu-l mai suportăm, suprarenala secretă hormonul cortizol, care scade eficacitatea sistemului imunitar şi încep să apară boli. Dr. Corneliu A. Blăjeni afirmă în cartea Homeopatia că adrenalina este o substanţă foarte toxică. În doză de 1/10 mg de fiecare kg viu, ea ucide cobaiul, determinând o vasoconstricţie iniţiată cu hipertensiune trecătoare, urmată foarte repede de o vasodilataţie paralitică masivă care duce la moartea animalului. Agenţii patogeni externi, pentru a pătrunde în organism, trebuie să treacă în primul rând de bariera cutanată sau mucoasă. Deci, pielea, mucoasele şi lichidele organismului reprezintă prima barieră împotriva acestor agenţi nocivi şi de aceea nu trebuie deloc neglijate. Pielea se apără prin descuamare continuă, prin pH-ul acid etc. Mucoasele sunt dotate cu anticorpi şi au secreţii care spală cavităţile (bronhiile, intestinele etc.) pe care le căptuşesc. Este important să nu dereglăm flora digestivă prin alimentaţie incorectă, lipsă de igienă, tratamente antibiotice abuzive, stres, reducerea secreţiei gastrice acide de la anumite tratamente folosite mult timp etc. Bacteriile care alcătuiesc flora intestinală normală, fixate mai ales la nivelul mucoasei colonului (unde se află mai mulţi microbi), stimulează sistemul imunitar ca să fabrice celule de apărare antimicrobiană. Bacteriile bune din intestinul gros produc vitamina K2 care nu lasă bacteriile patogene să se fixeze şi să se înmulţească în intestin, astfel apărând organismul. Sistemul imunitar este compus din 2 kg de celule şi anticorpi. Din acestea, 250 g trebuie reînnoite zilnic. În afara sistemului general alcătuit din celule care circulă prin tot organismul (sânge şi limfă), mai există un sistem special, alcătuit din anumite globule albe care atacă unii agenţi patogeni, neutralizându-i. Ceea ce nu reuşeşte să facă sistemul general, încearcă să facă sistemul special. Aşadar, sistemul imunitar este constituit din două părţi: imunitatea celulară şi imunitatea umorală. La baza imunităţii umorale se află producerea de anticorpi, care sunt substanţe chimice complexe (proteine), fabricate de organism la pătrunderea de substanţe străine (microbi, paraziţi, seruri, vaccinuri etc.) numite antigene. După 7-10 zile de la contactul cu antigenul, organismul poate fabrica suficienţi anticorpi care să lupte contra bolii şi care să poată fi depistaţi prin analize de laborator. Anticorpii sunt specifici fiecărei boli şi persistă în organism după vindecarea bolii, luni şi ani, uneori toată viaţa. Fagocitoza acţionează prin „înghiţirea” unor agenţi patogeni de către celulele numite fagocite. Există două tipuri de fagocite: macrofagele şi leucocitele polimorfonucleare neutrofile (PMN). O altă posibilitate de distrugere sunt limfocitele NK (Natural Killer) care distrug fără fagocitare, eliberând în spaţiul extracelular proteinaze (perforine). Principalele componente ale sistemului imunitar sunt: macrofagele, limfocitele şi plasmocitele. Aceste celule provin din organele limfoci-reticulare: splină, măduva osoasă, capilarele limfatice (mai ales în intestinul subţire), ganglionii limfatici, timus, amigdale, ficat, apendice, plăci Peyer, care constituie aparatul de supraveghere imunologică. Intestinul subţire are în jurul său cam 70% din reţeaua capilară limfatică. Macrofagele au o serie de funcţii în cadrul răspunsului imun. Celulele macrofage determină care celule T (limfocite derivate din timus) vor fi induse de diverse antigene, pentru a stimula şi a funcţiona. Macrofagele secretă mai mulţi mediatori biologic activi, capabili să regleze tipul şi amploarea răspunsurilor atât ale limfocitelor T cât şi ale limfocitelor B. Macrofagele au un rol-cheie în prelucrarea antigenelor (componente ale microbilor de obicei de natură proteică, pe care le întreţin). Deci, macrofagele reţin antigeni, iar limfocitele şi plasmocitele produc substanţe neutralizante numite anticorpi. Dereglarea imunităţii poate duce uneori la distrugerea unor celule sau ţesuturi proprii (autoagresiune) cu apariţia unor boli autoimune. Imunitatea celulară are rolul important de a produce celule sangvine speciale, mai importante fiind limfocitele T, care pot ataca direct substanţele străine organismului. Celulele T se produc în măduva osoasă şi se maturizează în timus. Stimulează şi celelalte celule imune. Limfocitele T răspund de diferite funcţii ale imunităţii celulare, printre care şi imunitatea antiumorală, apărarea împotriva microorganismelor, fungilor, bacteriilor intracelulare, virusului de variolă etc. Limfocitele B sunt celule albe (leucocite) ce provin din măduva osoasă. Ele păstrează memoria unei agresiuni, fiind permanent pregătite pentru apărare când reapare agentul agresor. Ca urmare, se produc anticorpi ce sunt un complex de molecule proteice. Deci, limfocitele B răspund de funcţii ale imunităţii umorale (lichidelor organismului), producându-se anticorpi, substanţe neutralizante sau imunoglobuline (molecule proteice) formate ca răspuns la substanţele străine pătrunse în organism. Imunoglobulinele sunt molecule care leagă antigenele. Celulele NK (killer) supraveghează permanent imunitatea distrugând celulele nesănătoase (invadate de viruşi) sau anormale (canceroase).

 

4,9 (133)

136 Comentarii

 

 

Nou! Dieta de Slăbire Fără Înfometare de la nutriționistul nostru, aici.

De la Nutriționist

Dieta Fără Înfometare >>