Marți, 31 Ianuarie 2023

Completați acum formularul și primiți până la 9:30am pe email și telefon informațiile terapeutice gratuite despre neoplasm/neoplazie și rețeta de tratament ameliorator eficient sau chiar vindecător pentru această afecțiune!

  • Completați a@a.com dacă nu aveți email
  • Veți primi un SMS când este gata aici

Termenul neoplasm se referă la o creștere anormală a țesutului, cauzată de diviziunea rapidă a celulelor care au suferit o formă de mutație. Corpul este alcătuit din trilioane de celule care cresc, se divid și mor într-o manieră ordonată. Acest proces este unul strict, care este controlat de ADN-ul celular. Neoplazia apare când aceste celule se divid într-o manieră anormală care nu este în concordamță cu țesutul înconjurător. Aceste celule numite celule neoplazice nu pot fi controlate, nu mor atunci când trebuie și se divid mai repede. Pe măsură ce această creștere excesivă persistă, în cele din urmă se formează o masă sau o tumoră care nu are scop sau funcție în organism. Aceasta se numește neoplasm și poate fi non-canceros (benign), pre-canceros (premalign) sau canceros (malign). Astăzi remediile pentru neoplazie au evoluat foarte mult și ajută organismul intr-o mare măsură să lupte cu boala! Există mai mulţi termeni sinonimi care desemnează cancerul (gr. karkinos = „rac, cancer”). Cuvântul tumoare desemnează atât formele benigne cât şi cele maligne. Pentru tumorile maligne mai există termenii neoplazie şi neoplasm. Termenul blastom se foloseşte pentru tumori maligne nediferenţiate, mai ales ale sistemului nervos. Mai rar se foloseşte pentru tumori benigne bogat celulare. Termenul carcinom este folosit pentru tumori maligne în special epiteliale. Şcoala franceză foloseşte epiteliom. Sarcom (gr. sarcos = „carne, muşchi”; oma = „umflătură”) desemnează tumori mezenchimale. Unele tumori sunt denumite pe criteriul histogenetic cu terminaţia -om (adenom, fibrom, osteom). Ţesutul proliferat se asociază cu sufixul sarcom (fibrosarcom). Pentru tumorile benigne de suprafaţă există termenul papilom, pentru epiteliile cilindrice: polip; tumorile glandulare: adenom. Tumorile benigne rezultă dintr-o tulburare a metabolismului celular. Cresc încet până la o anumită dimensiune, apoi stagnează în creştere şi se înconjoară de o capsulă de natură conjunctivă. Spre deosebire de cancer, nu se extind în ţesuturile învecinate. Poate fi o predispoziţie genetică. Exemple de tumori benigne: chist (cu lichid sau semilichid) poate fi conţinut în orice organ; chist epidermoid (cu cheratină, sebum etc.); fibrom (din ţesut fibros); condilom sau neg (pe epitelii, mucoase); adenom (din celule epiteliale) care se dezvoltă pe glande (reproduce structura lor) – poate atinge majoritatea organelor (ficat, pancreas, prostată, rinichi), glande endocrine sau mucoase (colon, uter); insulinom (se dezvoltă într-o anumită zonă din pancreas şi secretă insulină); adenofibrom (formată din ţesutul glandei şi ţesut conjunctiv fibros) – se dezvoltă în sân şi ovar. Cancerul este o aglomerare de celule (tumoare) care se dezvoltă anarhic, având o evoluţie de tip malign care, în stadiul final, formează metastaze (apariţia în organism a altor tumori). Începe ca defect genetic, adică o mutaţie apărută în celula somatică (dereglare în secvenţa codului genetic care induce sinteza unei proteine cu defect). Genele normale numite proto-oncogene au rol în proliferarea normală a celulelor, în special în perioada de embriogeneză. În anumite condiţii, proto-oncogenele se pot transforma în oncogene care proliferează malign. Diferenţa între proto-oncogene şi oncogene constă într-o singură bază dintr-o secvenţă de 5000 nucleotide. Transformarea proto-oncogenei se face prin: mutaţie punctiformă, activare de către un retrovirus, rearanjament cromozomial şi amplificare genică. Receptorul şi donatorul de ADN tumoral pot fi din specii diferite (de exemplu, om-animal). Specificitatea histologică a tumorii (carcinom sau sarcom) este dată de ţesutul în care se produce transformarea malignă. Are origine clonală, apoi ia forme diferite, dependente de ţesutul afectat. Spre deosebire de bolile genetice (sindroamele) moştenite de la ascendenţi, la cancer se moşteneşte predispoziţia genetică. Datele statistice arată că fiecare om are unele leziuni premaligne care nu progresează. Lipsa de răspuns a celulelor bolnave la stimulii specifici umorali sau celulari, care stimulează sau inhibă în general creşterea, este dată de alterarea receptorilor corespunzători de pe membrana celulelor tumorale. De aceea aceste celule proliferează continuu fără coerenţă temporală sau topografică.

 

4,9 (133)

136 Comentarii
 

 

 

Nou! Dieta de Slăbire Fără Înfometare de la nutriționistul nostru, aici.

De la Nutriționist

Dieta Fără Înfometare >>