Marți, 5 Decembrie 2023

Completați acum formularul și primiți pe email și telefon informațiile terapeutice gratuite despre pielonefrită cronică și rețeta de tratament eficient pentru această afecțiune!

Pielonefrita cronică este o afecțiune infecțioasă cronică a rinichiului, de origine microbiană, ce afectează toate structurile rinichiului (sistem colector, țesut interstițial). Rinichii pielonefritici sunt mai mici de volum, asimetrici, cu suprafață neregulată. Astăzi tratamentul pentru pielonefrită cronică este cu adevărat eficace! Aparatul urinar este format din rinichi, uretere, vezică urinară şi uretră. Rinichiul este organul principal din aparatul urinar, reprezentat prin două organe perechi de forma boabelor de fasole, aşezate în spatele abdomenului, în regiunea lombară, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Rinichiul drept este aşezat mai jos decât cel stâng. Rinichii au următoarele dimensiuni: lungimea 12 cm, lăţimea 7 cm, grosimea 3 cm şi 120 g greutate fiecare. Rinichiul, ca şi ficatul, filtrează sângele de toxine şi resturi metabolice, resoarbe substanţele necesare organismului şi îndepărtează deşeurile şi toxinele. De asemenea, are rol în menţinerea echilibrului acid-bază şi în concentraţia şi excreţia urinei. Fiecare rinichi este format dintr-un milion de nefroni, care, fiecare în miniatură, realizează funcţia globală renală: filtrează ureea, acidul uric, sărurile etc. din sânge, concentrându-le în urină (rezultă 1,5 l urină/zi). Nefronii sunt formaţi dintr-un glomerul – un ghem de capilare sangvine. Plasma din capilare este filtrată la acest nivel (180 l/zi). Ea este numită urină primară sau filtrat glomerular. Glomerulii se continuă cu tubii renali care prelucrează urina primară, reîntorcând cea mai mare parte din apă şi din substanţele filtrate înapoi în organism. După necesitate, acestea sunt mai mult sau mai puţin absorbite din urina primară, astfel că ele se elimină în cantităţi diferite prin urina definitivă. Această urină, pe măsură ce se formează, se varsă în căile urinare superioare (calice, bazinete, uretere) care o conduc datorită fibrelor musculare în vezica urinară. Vezica urinară este un depozit de urină cu o capacitate de 250-300 ml, care permite ca eliminarea urinei să se facă de 4-5 ori/zi. Aceasta se realizează ca urmare a contracţiei muşchilor aflaţi în peretele vezical, care împing urina prin uretră în exterior. Micţiunea (eliminarea) se află sub controlul sistemului nervos. Cantitatea de urină eliminată în 24 h este de 20 ml/kg corp. Rinichii au rolul important de filtrare a sângelui (cam 1700 litri sânge/24 h) şi eliminarea prin urină a substanţelor inutile sau dăunătoare. Boli frecvente ale rinichilor: hidronefroza (distensiune mare a bazinetului – se face operaţie), litiaza, colici renale, nefrite, pielonefrite, ptoză renală (după efort), nefroză lipodică, uremie. Nefrita se manifestă cu edeme la mâini şi la picioare, scăderea cantităţii de urină, apare albumină, sânge, creşterea azotului, uree, hipertensiune. Survine la 14-21 de zile după o infecţie provocată de streptococ, stafilococ sau pneumococ. Infecţia poate fi dată şi de colibacili, proteus. Apare după septicemii, otite, sinuzite, angine, scarlatine, furuncule, tulburări intestinale. Germenii se fixează pe rinichi datorită unei cauze generale: diabet, avitaminoză sau datorită unei staze urinare (piatră). Se produce inflamaţia rinichilor şi datorită hidraţilor de C sub formă de grăsimi sau zahăr. Urina devine roşie şi se instalează edemul, mai întâi la pleoape, faţă, apoi la picioare. Tensiunea creşte. Afecţiunile genitale sau urinare stau la baza pielonefritelor. Sarcina constituie un factor favorizant al pielonefritelor (inflamaţia bazinetului renal + inflamaţia rinichilor datorită microbilor ajunşi în interstiţiul renal). Se va sta în repaus, regimul alimentar va fi hidric, cu puţină sare; se va îndepărta infecţia şi factorii favorizanţi. Cel mai adesea inflamarea rinichiului se face cu lezarea glomerulului – glomerulonefrite – şi a tubului urinifer – tubulo-nefrite –, după o amigdalită, scarlatină, granulom dentar sau piodermită. După o slăbiciune generală, urmează eliminarea unor cantităţi mari sau foarte mici (oligurie) de urină. În final se poate ajunge la insuficienţă renală, când rinichii nu mai pot detoxifia organismul. La analiza urinei apare hematurie, sunt prezente globule albe şi roşii, albumină şi cilindri hialini, granulomatoşi, creştere de uree în sânge, acid uric, creatinină, fosfor şi o densitate foarte scăzută ce relevă incapacitatea rinichilor de a concentra urina. În formele cronice de pielonefrite, durerile lombare, tulburările de micţiune apar doar la 50% dintre cazuri.

4,9 (133)