Duminică, 12 Ianuarie 2025

Completați acum formularul și primiți pe email și telefon informațiile terapeutice gratuite despre reumatism și rețeta de tratament eficient pentru această afecțiune!

Reumatismul cronic degenerativ sau reumatismul artrozic este un proces articular de uzură, deosebindu-se de artrite, unde este vorba de inflamatie. Boala este frecventă la cei cu vârsta de peste 40 de ani, nu pune viața individului în pericol, însă persoana întampină dificultăți și disconfort articular pe o perioadă lungă de timp. Astăzi tratamentul pentru reumatism degenerativ este cu adevărat eficace! Cu înaintarea în vârstă, suprafeţele articulare sunt expuse presiunii, frecării. Cantitatea de apă din cartilajul articular va scădea. Se va reduce şi concentraţia unor nutrienţi şi substanţe protectoare (proteoglicani) pentru articulaţii. Se produc modificări în sinteza colagenului, care devine mai puţin elastic şi rezistent. Cartilajul devine mai subţire, spaţiul articular mai îngust. Organismul încearcă să amelioreze distrugerea spaţiului articular şi pe marginile acestora se depune calciul sub formă de ciocuri, pinteni. Apare durerea iar mobilitatea articulaţiei se reduce. Sunt afectaţi în special bătrânii, dar şi tinerii care fac în mod regulat efort mare, la unii sportivi care depun des efort mare, la obezi. Frecvent se poate localiza la coloana vertebrală (spondilartroză), la genunchi, articulaţie coxo-femurală, la mâini etc. Fac bine căldura, masajul, gimnastica medicală, balneoterapia. Chiar dacă nu se vindecă total, durerea se reduce şi articulaţia îşi recapătă mobilitatea. În cel mai rău caz se ajunge la tratament chirurgical cu protezare. Printre cauze, trebuie luate în seamă şi îmbătrânirea tisulară, factorii nervoşi şi ereditari. Femeile sunt mai expuse la artroză decât bărbaţii. Se manifestă prin deteriorarea cartilajului articular şi leziuni osoase de vecinătate. Artrozele sunt considerate de origine metabolică şi endocrină (apar în obezitate, diabet, tulburări de secreţie ovariană). Mai contribuie factori mecanici (condiţii statice defectuoase, ducând la uzura cartilajelor), traumatisme, factori circulatori (tulburări vaso-motorii, varice), viroze, insuficienţa circulării sângelui în zona articulaţiei, insuficienta oxigenare şi hrănire a articulaţiei, depozitarea în articulaţii a unor reziduuri etc. Uneori membrana sinovială nu funcţionează bine şi nu mai asigură lichidul sinovial necesar lubrifierii catilajelor articulare. Simptomul principal este durerea care apare mai ales dimineaţa, la primii paşi, şi când se schimbă vremea. La mişcări se aud scârţâituri. Cu timpul se instalează anchiloza şi deformaţiile. La radiografie se văd osteofite, deformaţii şi osteoporoză. Mai frecvent, se instalează la genunchi (gonartroza), la şold (coxartroza) şi la şira spinării (spondiloza). În gonartroză şi coxartroză durerile nu sunt violente, dar persistă, agravându-se la mers şi ameliorându-se în repaus. Pe lângă durerea produsă în timpul mişcării, alt simptom este înţepenirea articulaţiei în repaus cu revenirea la normal după primele mişcări. La coxartroză, după limitarea mişcării care este din ce în ce mai supărătoare, în formele evoluate apare şchiopătatul şi durerile persistă la repaus şi noaptea. La coxartroză nu se va sta pe scaun mult timp, nu se va merge mult şi se vor evita treptele. În gonartroză, durerea apare la mers, la genunchiul afectat, la urcare şi mai ales la coborârea treptelor, la frig şi umezeală, şi este însoţită de zgomote (crepitaţii). Durata ei este mai mică de o jumătate de oră. Uneori durerea (ca o arsură sau un junghi) este cu iradiere de la genunchi în muşchii coapsei sau ai gambei. Pe măsură ce boala progresează, apare durerea şi în repaus, ea dispărând după câteva minute de mers. Cartilajul este un tampon între cele două oase. Cu înaintarea în vârstă, structura lui se modifică şi treptat dispare acest tampon, oasele ajungând în situaţia de a se freca între ele. La un şoc mecanic, scade capacitatea de amortizare de către cartilajul afectat, iar regiunea osoasă de sub cartilajul articular (os subcondral) suferă microfracturi. Pe măsură ce boala avansează, capsula articulară şi ligamentele se îngroaşă ca urmare a apariţiei fibrozei. În stadiul avansat de boală, în spatele genunchiului apare o formaţiune ovoidă cu ţesut moale (chist Beker). În stare activată puternic, apare o inflamaţie a genunchiului, temperatură locală, dureri vii şi uneori lichid articular (hidroartroză). „Apa la genunchi” acumulată în jurul articulaţiei se formează cel mai des în gonartroză. Obezitatea este un factor de risc foarte important pentru artroza de genunchi. Dacă bolnavul slăbeşte, apăsarea nu mai este aşa puternică şi boala va fi mai uşor de suportat. La gonartroză nu se va sta mult în picioare în poziţie fixă sau nu se va merge pe teren denivelat. La nevoie se va purta baston. În general, în artroze se va dormi pe pat tare, fără pernă sau cu puişor de pernă. Se va evita ridicarea greutăţilor, frigul, vântul, umezeala. Articulaţia afectată va fi protejată cu bandaje elastice. Încălţămintea va fi din piele naturală cu toc jos şi bot rotund.

4.9 (868)